Programari dr. Andreea Lupu: 0241 665 665 Gaseste-ne pe harta

Despre fizioterapie

Fizioterapia este stiinta care studiaza mecanismele de actiune ale factorilor fizici. Fizioterapia are importante efecte antialgice, de calmare a durerii, antiinflamatorii, decontracturante, imbunatatirea sau mentinerea mobilitatii articulare, imbunatatirea sau mentinerea fortei musculare.

Fizioterapia are la baza urmatoarele principii:

  • Principiul Non Nocere – prin acest principiu un pacient trebuie sa fie, la sfarsitul tratamenului fizioterapeutic, intr-o conditie biologica mai buna decat la inceputul tratamentului;
  • Principiul Holistic – orice factor fizic, natural, artificial se adreseaza intregului organism;
  • Principiul Individualizarii – orice factor fizic terapeutic actioneaza nespecific, astfel organismul trebuie sa se adapteze, iar rezultatele terapeutice sunt diferite de la individ la individ.

Fizioterapia utilizeaza urmatorii factori fizici:

  • Electroterapia
  • Hidroterapia
  • Magnetoterapia
  • Ultrasonoterapia
  • Laserterapia
  • Terapia in lumina polarizata
  • Kinetoterapia
  • Masajul
  • Kinesio Taping

Electroterapia este o metoda ce tine de fizioterapie care foloseste ca sursa principala curentul electric. Electroterapia cuprinde mai multe tipuri de curenti:

  • Curenti de joasa frecventa – curentul galvanic cu toate formele sale de aplicare atat sub forma uscata cat si umeda prin baia galvanica, curentul diadinamic, TENS, Trabert, electropunctura, curenti de electrostimulare
  • Curenti de medie frecventa – curentii interferentiali
  • Curenti de inalta frecventa – unde scurte in regim continuu sau pulsatile

Pe langa electroterapie, fizioterapia mai cuprinde si folosirea magnetoterapiei ce reprezinta folosirea unui camp magnetic de joasa frecventa, ultrasonoterapia si laserterapia.

• Hidroterapia este ramura fizioterapiei ce reprezinta utilizarea apei ca agent terapeutic sub orice forma si la orice temperatura. Beneficiile apei sunt multiple de la relaxarea musculara, la scaderea durerii, faciliteaza miscarea, creste forta musculara si rezistenta musculara datorita rezistentei apei, reduce inflamatia datorita presiunii hidrostatice, imbunatateste echilibrul si stabilitatea, combate insomnia si stresul. Tratamentele de hidroterapie pot fi aplicate prin bai simple, bai partiale sau generale, bai de plante, bai cu bule, dus subacval care combina atat efectul termic al apei cat si efectul mecanic exercitat de apa aplicata cu presiune asupra corpului.

• Kinetoterapia este parte integranta a fizioterapiei ce face parte din medicina fizica si studiaza mecanismele neuromusculare si articulare care ii asigura omului activitatile mortice normale. Kinetoterapia are la baza miscarea efectuata prin programe de recuperare medicala bine structurate, care au ca scop refacerea unor functii diminuate. Kinetoterapia poate fi aplicata si in scop profilactic. Programele de kinetoterapie sunt special adapdate in functie de nevoile pacientului si in functie de scopul si obiectivele urmarite pentru fiecare pacient.

• Masajul ca ramura a fizioterapiei, reprezinta un grup de manevre manuale care aplicate pe suprafata corpului au scopul de a obtine anumite efecte fiziologice, profilactice si terapeutice.

• Kinesio Tapingul este o alta metoda de fizioterapie care foloseste benzi elastice medicale folosite pentru bandajare neuro-musculara. Utilizand diferitele tehnici de aplicare pot fi obtinute mai multe efecte: ameliorarea durerii, imbunatatirea functiei musculare prin reglarea tonusului muscular, sustinerea functiei articulare prin cresterea stabilitatii, drenaj limfatic.

Fizioterapia este o terapie de care puteti beneficia cand va confruntati cu o durere constanta, durere acuta sau cronica. Pentru a beneficia de tratamentele de fizioterapie aveti nevoie de un consult amanuntit efectuat de medicul specialist, care va va prescrie tratamentul individualizat.

Istoria Fizioterapiei

Din antichitate s-a observat ca “Sano per aqua”, adica sanatate cu ajutorul apei, arata importanta apei in terapie. Calitatile curative si igienice ale apei, proprietatile namolurilor, algelor, esentelor vegetale, pietrelor vulcanice si a sarurilor marine repezinta o bogatie care este inca incomplet descoperita.

In Epoca Greco-Romana, baia era disponibila doar bogatilor, care dispuneau de o camera separata. Ulterior au aparut baile publice. Din istorisirile lui Homer aflam ca baia era folosita pentru igiena si intretinerea personala. Pe vremea lui Hipocrat, baia era folosita si in scop terapeutic. Deoarece, atunci se credea ca bolile erau efectul unui dezechilibru al fluidelor din organism, se recomandau transudatii, masaj, baia si mersul pe jos. Sportul era considerat, inca de atunci, benefic pentru sanatate.

Romanii construiau bai publice termale, in care isi trimiteau soldatii raniti sa se recupereze, dar baia era folosita ca si loc de socializare, relaxare si de curatare. Pe langa toate acestea baia era si loc sacru de venerare al zeilor. Metodele terapeutice utilizate pe atunci erau: consumarea unei cantitati mari de apa in timp ce corpul era supus unei incalziri, aplicarea de apa calda in zonele dureroase, scufundarea corpului in apa calda pentru a-l supune unei presiuni exterioare constante.

Termele romane aveau un vestiar, o camera cu aer cald, o baie cu abur pentru sudatie, un bazin cu apa calda, un bazin cu apa rece si subsolul cu instalatii de incalzire.

In Evul Mediu igiena a regresat, baile numai reprezentau terapii, iar preturile devenisera exorbitante. Treptat baile s-au inchis pentru ca devenisera loc de promiscuitate.
Incepand cu secolul al XIII-lea, baia a reinceput sa fie folosita. Maurii au introdus baia turceasca, sau hammam-ul, care presupune trecerea printr-o camera calda cu aer cald, urmeaza un dus cu apa rece si apoi trecerea intr-o camera si mai calda, dupa care urmeaza un dus scurt, apoi urmeaza un masaj corporal si o relaxare intr-o camera special amenajata. Caldura din hammam este moderata si umeda spre deosebire de sauna unde caldura este uscata.

In Epoca Moderna are loc redescoperirea statiunilor balneare, abordarea stiintifica a apelor minerale, a terapiilor complementare si incepe dezvoltarea statiunilor cu bai. Baza terapiei era cura interna a apelor minerale.

In Epoca Contemporana ia nastere Fizioterapia moderna. Acum se redescopera efectele terapeutice ale namolului, parafinei, algelor, curentului electric, luminii, caldurii, masajului si miscarii. Tot acum apar ramurile fizioterapiei: hidroterapia, electroterapia, kinetoterapia, climatoterapia, termoterapia, fototerapia, laserterapia, masajul therapeutic, balneoterapia.

In tara noastra, primele inceputuri ale fizioterapiei dateaza din secolul al XVIII-lea cu statiunile balneare si apele minerale din Transilvania (Luca Wagner). In prezent in judetul Constanta se bucura de vestita statiune Techirghiol care beneficiaza de Sanatoriul Balnear si de Recuperare Techirghiol, de Spitalul de Recuperare Grand din Eforie Nord, Sectia Exterioara de Recuperare a Spitalului Judetean Constanta din Eforie Sud, Sectia de Recuperare din Mangalia si Ambulatoriul de Recuperare din cadrul Spitalului Judetean Constanta.

In ceea ce priveste electroterapia, prima lucrare despre eletricitatea medicala a fost scrisa in 1744-1745 la Halle, de Johann Gottlob Krueger, fiind intitulata “Notiuni despre electricitate”, apoi elevul sau, Christian Gottlieb Kratzenstein, face referire la terapia cu ajutorul electricitatii si rolul ei in restabilirea tulburarilor de sensibilitate si motricitate ale membrelor paralizate.

Cercetarile au continuat si in Italia si Anglia, unde s-a publicat o carte despre efectele electroterapiei in mai multe afectiuni (John Wesley 1759, John Becket).

Primul tratament medical cu ajutorul electroterapiei a fost inregistrat in anul 1767 si a fost aplicat in Londra, in spitalul Middlesex.

In 1786, Galvani incepe experimentele de stimulare electrica a nervului muschiului de broasca, publicand rezultatele in 1791.

Apoi Volta inventeaza pila in 1796, fenomenul fiind numit mai apoi “galvanism” de catre Alexander von Humboldt. In 1804, Wilkinson in Anglia, demonstreaza ca in cazul paraliziilor de cauza organica nu se pot obtine rezultate eficiente cu aplicatiile de curent galvanic.

In prima jumatate a secolului al XIX-lea , elevul lui Volta, Stefano Marianini, stimuleaza direct muschiul paretic si utilizeaza electroterapia timp de 30 de ani.

In 1832, Faraday introduce aparatul de inductie si astfel largeste sfera electroterapiei in bolile sistemului nervos si muscular.

G. B. Armand Duchenne a desfasurat constant cercetari in domeniul electroterapiei si s-a ocupat de aplicatiile de curent pe sistemul nerv-muschi, descoperind efectele curentului faradic in atrofiile musculare si paraliziile atone si contribuie si la dezvoltarea electrodiagnosticului.

La sfarsitul secolului al XIX-lea au fost introduse baile galvanice patru-celulare de Schnee de Karslsbad si a celor generale de Stanger la Ulm.

In domeniul fototerapiei sau al utilizarii in scop terapeutic a energiei cu radiatii luminoase, au existat o serie de descoperiri ceea ce a permis dezvoltarea aplicarii razelor infrarosii si ultraviolet. Herodot, in secolul al V lea a fost cel care a facut asocierea dintre soare si cresterea si dezvoltarea oaselor. Romanii sunt cei care recomandau pacientilor cu boli reumatismale helioterapia. In secolul al XIX lea a fost prima data cand s-a recomandat pentru prima data o aplicatie dozata progresiv de helioterapie, iar baile de soare erau recomandate in scop terapeutic unei game largi de afectiuni. Tot in aceasta perioada a inceput sa apara o preocupare constanta pentru studierea energiei luminoase si a surselor de generare artificiala a acesteia. Prima producere artificiala de radiatie ultraviolet a avut loc in anul 1802 (Humphrey Davy), iar primul tratament cu raze ultraviolet artificiale in 1896-1897. Cu timpul fototerapia a devenit utila in tratarea a multor afectiuni dermatologice, neuromusculoarticulare, din sfera afectiunilor ORL, din sfera oro-maxilofactiala, sau terapie adjuvanta celorlalte mijloace si modalitati terapeutice.

Din anul 1960 s-a inregistrat o constanta in folosirea in scop oftalmologic pentru fotocoagulare, iar din 1964 incepe sa fie folosit laserul cu CO2 in afectiunile dermatologice, ulterior au fost folosite si in neurochirurgie, chirurgie generala si vasculara, chirurgie plastica si reparatorie, iar din 1992 a fost introdus laserul pentru artroscopia genunchiului si umarului.

Terapia prin miscare si masoterapia sau terapia prin masaj prezinta si ele o vechime impresionanta.

Primele miscari in scop terapeutic au o vechime de peste 4700 de ani. Indienii, chinezii si grecii au pus bazele notiunii de gimnastica profilactica si terapeutica. Hipocrate a aratat contraindicatiile exercitiului fizic si masajului, fiind primul care sesizeaza relatiile: muschi-miscare, imobilizare-atrofie musculara, exercitiu fizic- refacere de masa si forta musculara, program de gimnastica – remediu pentru bolile mintale, deficit functional- recuperare functionala, cultivarea calitatilor fizice ale corpului omenesc- practicarea activitatii fizice sau a jocurilor sportive. Tot Hipocrate este cel care afirma ca organele isi pastreaza capacitatea lor constanta, functionala si integritatea prin utilizarea adecvata si pe calea practicarii unui exercitiu fizic specific. Romanii au fost primii care au inteles valoarea kinetoterapiei, recunoscandu-i eficienta. Ei au descris pe larg tehnicile exercitiilor terapeutice recomandate in paralizii, reumatism, in statusul postoperator si au prezentat ordinea exercitiilor pasive si active, ritmul exercitiilor, valoarea si momentul introducerii repausului.

Cei doi mari medici ai Orientului, Avicenna si Haly Abbas, au descris exercitiul fizic in scop terapeutic si profilactic si au aratat utilitatea practicarii miscarii in scopul prevenirii imbolnavirilor.

In secolul al XV-lea, in Italia, scolile promovau practicarea exercitiilor fizice. In secolul al XVI-lea se punea accent pe igiena, valoarea exercitiului fizic si apare ideea terapiei ocupationale. Mai apoi, Ambroise Pare arata faptul ca dupa fracturile membrelor sunt obligatorii exercitiile de gimnastica.

Cartile scrise in secolul al XVI-lea sublinieaza ideea de kinetoprofilaxie si propun programe de exercitii individualizate, selectate si adaptate pentru recuperarea functionala, iar incepand cu secolul al XVII-lea, toate cartile medicale din domeniul recuperarii subliniaza valoarea exercitiului fizic si ofera indicatii in privinta practicarii lui, arata faptul ca miscarea efectuata in mod constant este esenta si expresia vietii insasi.

La inceputul secolului al XVIII-lea, Hoffmann descopera multiplele efecte ale kinetoprofilaxiei si kinetoterapiei, inclusiv a terapiei ocupationale. In acest secol kinetoterapia a cunoscut cel mai mare salt din punct de vedere al necesitatii sale, mai ales in cresterea fortei musculare, a mentinerii si dobandirii mobilitatii, al corectarii curburilor patologice ale coloanei vertebrale. Tot in aceasta perioada au inceput sa se dezvolte aparate menite sa ajute miscarea si promovarea terapiei ocupationale. Au fost introduse ca o constanta in educatia copiilor: gimnastica pedagogica, educativa, militara, ortopedica si medicala, estetica.

Incepand cu secolul al XIX-lea gimnastica devine ghidata de legi precise. Se face referire la pozitii si exercitii de gimnastica, exercitii fizice cu rol corectiv destinate pozitiilor vicioase, apar exercitiile de relaxare, asuplizare, tonifiere etc. In Suedia apare notiunea de mecanoterapie ca metoda de ameliorare a efortului muscular si de asuplizare articulara. Zanger este creatorul unui numar de aparate mecanice ce au avut succes atat in Europa cat si in America. In aceeasi perioada apar programele de kinetoterapie adaptate pentru bolile cardiovasculare, neurologice si respiratorii.

In secolul XX apar exercitiile Klapp pentru scolioze, Bergonie introduce terapia ocupationala ca forma de gimnastica medicala pentru deficitele motorii, Mckenzie introduce programele de kinetoterapie pe teritoriul American, apar notiuni de hidrogimnastica (1924, Charles Lowman, Hubbard), Burger introduce exercitiile pentru bolile vasculare periferice, Codman introduce exercitiile pentru umar, Mennell introduce tehnicile de manipulare articulara, Williams concepe si introduce programul special pentru coloana lombara, Thomas, De Lorme si Watkins introduc tehnici cu scopul cresterii fortei musculare, iar Kabat si Bobath introduc tehnicile de facilitare neuromusculara.

Masajul a fost utilizat constant de-a lungul istoriei datorita efectelor sale benefice, asigurand ameliorarea disconfortului si sindromului dureros. In urma cu 4800 de ani , in China antica a fost intodus masajul, apoi egiptenii, budistii, persanii si japonezii au utilizat tehnicile de masaj si miscarile de manipulare in terapia unui numar mare de afectiuni. In secolul al XV-lea, Hipocrate a subliniat utilizarea masajului ca modalitate terapeutica constanta. Ulterior grecii, apoi francezii, suedezii, englezii au recurs la masaj ca mijloc terapeutic important. In secolul XX au aparut carti despre masajul medical, in care au fost detaliate tehnici de masaj, efecte, indicatii.

Programari dr. Andreea Lupu in cadrul Fizioclinic: 0241 665 665 | 0735600500
0241 665 665